Problema infiintarii unei scoli in orasul Sfantu Gheorghe se ridica in perioada 1850-1860. Pentru realizarea edificiului scolii, consiliul orasului asigura teren si cumpara doua imobile. Pentru cladirea noua, (aripa vestica a cladirii actuale) pe cheltuiala lui grof Miko Imre, documentatia a fost elaborata de ing. Zofahl Gustav si piatra de temelie a fost depusa in luna august 1870.
Demararea lucrarilor a fost facuta intr-un moment potrivit, deoarece protopopiatul reformat din Sfantu Gheorghe a transmis adresa (anexa 1, fond arhivistic 14) catre Consiliul Local Sfantu Gheorghe, prin care solicita infiintarea unei scoli elementare laice inca din 1 octombrie 1870, deoarece din lipsa de fonduri financiare nu mai sustine scoala elementara, care pana la aceasta data a functionat in cadrul bisericii reformate. Pentru a finaliza lucrarile de constructii au contribuit 2579 donatori, principalul fiind grof Miko Imre si creditul contractat de Consiliul Orasului Sfantu Gheorghe in valoare de 24.000 forinti in anul 1873. Biserica reformata nu a contribuit cu nici un ban la constructie.
Statutul scolii
Scoala Miko este considerata scoala autonoma cum rezulta din scrisoarea 36671 din 1887 a Ministerului Religiilor si Invatamantului, prin care se transmite pentru consultare si comunicare a propunerilor privind metodologia de control acestor institutii din partea delegatiilor ministeriale. (anexa 2, fond arhivistic 174 dosar 443-452).
Sustinerea financiara - iarasi, biserica nu a contribuit cu nimic
La data de 19 martie 1876 Grof Miko Imre a donat Colegiului 60.000 de forinti prin testament si in urma acestuia colegiul a luat numele , Miko”. In afara fondurilor proprii aflate in gestionarea fundatiilor, colegiul Miko beneficiaza de sprijin financiar si din partea statului. In urma multor insistente si solicitari sustinute de catre deputatii judetului, privind dezvoltarea colegiului la opt clase reale, ministrul de resort prin scrisoarea Nr.48778/1888 face cunoscuta aprobarea prin care incepand cu anul scolar 1889/1890 clasa a cincea de liceu se poate deschide si treptat se poate dezvolta pana la opt clase de gimnaziu si totodata asigura un sprijin financiar permanent. Atrage atentia autoritatii de conducere a colegiului sa prezinte o declaratie de patrimoniu, iar la elaborarea bugetului pe anul scolar 1889/1890 sa ia in considerare o alocatie bugetara de 6800 forinti, pentru anul scolar 1890/1891 o alocatie de 8000 de forinti si in sfarsit elaborarea unui buget anual cu o alocatie bugetara de 12.000 forinti, si aceasta urmand sa fie inaintata la ministerul de resort in sase exemplare.
Pentru a reglementa aceasta alocatie bugetara, se incheie un contract tripartid, din care rezulta ca tot patrimoniul ramane in proprietatea colegiului si statul nu are nicio pretentie. Acest contract este semnat de ministrul religiei si al invatamantului, episcopul bisericii reformate si conducerea colegiului.
Pentru a reglementa aceasta alocatie bugetara, se incheie un contract tripartid, din care rezulta ca tot patrimoniul ramane in proprietatea colegiului si statul nu are nicio pretentie. Acest contract este semnat de ministrul religiei si al invatamantului, episcopul bisericii reformate si conducerea colegiului.
Rolul bisericii reformate
Rolul bisericii reformate este foarte clar stabilit in ordonanta 3193 din 22 martie 1858 al Ministerului Cultelor si Invatamantului Public, prin care a luat masuri cu privire la scolile din apropierea frontierelor, apartinand sau nu trezoreriei statului, si prin care subordona aceste scoli din punct de vedere al supravegherii si administrarii (din punct de vedere profesional, implinind rolul inspectoratelor scolare, creand o veriga intermediara intre scoli si ministerul de resort) acelei autoritati bisericesti, care religie domina populatia din localitate. –anexa nr.3
Dezvoltari ulterioare - si iarasi, biserica nu a contribuit cu nimic
Aprobarea dezvoltarii colegiului la opt clase gimnaziale a fost conditionata de ministrul de resort de construirea unui edificiu adecvat pe cheltuiala proprie al Consiliului Orasenesc Sfantu Gheorghe, care sa corespunda cerintelor vremii. (anexa 4, fond arhivistic 174, dosar 443-452)
In vederea realizarii investitiei, Consiliul Orasenesc Sfantu Gheorghe a contractat un credit in valoare de 50.000 de forinti si a beneficiat in continuare de o alocatie bugetara in valoare de 32.000 forinti. Deschiderea acestei noi finantari a creditului bugetar s-a produs pe baza unui nou contract tripartid incheiat intre ministrul de resort, episcopul reformat si autoritatea conducerii colegiului (ministerul in calitate de cofinantator, episcopul in calitate de coordinator-supraveghetor si scoala in calitate de proprietar-beneficiar). Si acest contract stabileste foarte clar dreptul de proprietate al Colegiului asupra patrimoniului existent si viitor, totodata defineste sarcinile fiecarui semnatar. (Ministrul de resort isi rezerva dreptul de a numi profesorii titulari la catedrele scolii).
Cele doua contracte mentionate mai sus se afla in biblioteca documentara a Colegiului Miko, care are un regim special si urmeaza a fi preluata in viitorul apropiat de Eparhia Reformata din Ardeal.
Consiliul Orasenesc Sfantu Gheorghe a emis autorizatia de constructie cu numarul 2342 din 1891 pentru ,,MIKO TANODA” = ,,SCOALA MIKO”.
Pe baza hotararii comunitatii orasului Sfantu Gheorghe privind construirea aripii de sud a colegiului si semnat de primarul orasului, dl. Csaszar Balint la 09.01.1890, constructia se realizeaza in regie proprie al Consiliului Orasenesc Sfantu Gheorghe. (acest document se numeste "Decizia de fundamentare a orasului Sfantu Gheorghe” pagina a 4-a, sub denumirea "Decizia comunitatii orasului Sfantu Gheorghe privind construirea aripii de sud a colegiului”, document care se gaseste la biblioteca documentara a Colegiului Miko.
Constructia a fost realizata si la 10 septembrie 1893 a fost pusa in functiune.
In vederea realizarii investitiei, Consiliul Orasenesc Sfantu Gheorghe a contractat un credit in valoare de 50.000 de forinti si a beneficiat in continuare de o alocatie bugetara in valoare de 32.000 forinti. Deschiderea acestei noi finantari a creditului bugetar s-a produs pe baza unui nou contract tripartid incheiat intre ministrul de resort, episcopul reformat si autoritatea conducerii colegiului (ministerul in calitate de cofinantator, episcopul in calitate de coordinator-supraveghetor si scoala in calitate de proprietar-beneficiar). Si acest contract stabileste foarte clar dreptul de proprietate al Colegiului asupra patrimoniului existent si viitor, totodata defineste sarcinile fiecarui semnatar. (Ministrul de resort isi rezerva dreptul de a numi profesorii titulari la catedrele scolii).
Cele doua contracte mentionate mai sus se afla in biblioteca documentara a Colegiului Miko, care are un regim special si urmeaza a fi preluata in viitorul apropiat de Eparhia Reformata din Ardeal.
Consiliul Orasenesc Sfantu Gheorghe a emis autorizatia de constructie cu numarul 2342 din 1891 pentru ,,MIKO TANODA” = ,,SCOALA MIKO”.
Pe baza hotararii comunitatii orasului Sfantu Gheorghe privind construirea aripii de sud a colegiului si semnat de primarul orasului, dl. Csaszar Balint la 09.01.1890, constructia se realizeaza in regie proprie al Consiliului Orasenesc Sfantu Gheorghe. (acest document se numeste "Decizia de fundamentare a orasului Sfantu Gheorghe” pagina a 4-a, sub denumirea "Decizia comunitatii orasului Sfantu Gheorghe privind construirea aripii de sud a colegiului”, document care se gaseste la biblioteca documentara a Colegiului Miko.
Constructia a fost realizata si la 10 septembrie 1893 a fost pusa in functiune.
Totusi, cine a fost proprietarul cladirii?
In tot parcursul existentei, Colegiul a beneficiat de donatii in bani, imobile, terenuri agricole si paduri. Din fondurile proprii si din donatii creaza si un fond locativ pentru profesori. Aceste imobile si terenuri fiind pe carti funciare diferite, cu numere topografice diferite, la data 2 martie 1900 prin proces- verbal procedural se intabuleaza imobilele in cartea funciara sub numarul 71 sub numar A+1 nr.top 160, A+12 nr.top 690, numar top vechi si suspendate sub numar top noi A+1-3, date in urma comasarii pe numele ,,Miko Kollegium”- anexa 5. Proprietarul de drept deci ar fi Colegiul Miko in sine (deci statul), si nicidecum Biserica Reformata.
Pentru a demonstra si mai pregnant faptul ca, Colegiul Miko nu constituia proprietatea bisericii reformate, rezulta si din studiul Cartii Funciare Nr.71, partea B, foaia de proprietate la pozitia a 3-a este inregistrata ca pe baza contractului de schimb din 17 februarie 1915, aprobat de autoritatile superioare, se transcrie dreptul de proprietate asupra imobilelor de sub A+4 in favoarea comunitatii bisericesti reformate din Sfantu Gheorghe, totodata se intabuleaza proprietatea asupra imobilului de sub A+5 cu titlu de schimb in favoarea proprietarului de sub B1 (in proprietatea Colegiului Miko), deci schimbul s-a efectuat intre doua entitati juridice diferite cu patrimoniu diferit.
Incepand din perioada interbelica, implicarea bisericii nu se mai regaseste in documentele aflate in arhivele statului. Colegiul Miko primeste dispozitiile prin inspectorat de la Ministerul Invatamantului. (Incepand din 1 decembrie 1918 se stinge jurisdictia Imperiului Austro-Ungar, implicit pierde efectul si ordonanta nr.3193 din 22 martie 1858.)
Scoala este inspectata de inspectorii de resort din Ministerul Invatamantului si ministrul aproba sau respinge numirea profesorilor cum rezulta din adresa nr. 5477 /1939. (anexa 6 fond arhivistic 174, dosar 462)
Cu ocazia cutremurului din noiembrie 1940, imobilul a fost foarte grav avariat. Cheltuielile de consolidare au fost suportate de Ministerul Religiilor si Invatamantului in valoare de 150.000 pengo, iar 83.000 pengo de catre Colegiu din ,,economii si surse proprii’’(anexa 7-8, fond arhivistic 174 dosar 459). Iarasi, Biserica nu a contribuit cu nimic.
Ca atare, nationalizarea a avut loc pe baza decretelor 218 din 1960 si 712 din 1966, acte normative care nu se refera la bunuri bisericesti ci la bunuri obstesti.
Pentru a demonstra si mai pregnant faptul ca, Colegiul Miko nu constituia proprietatea bisericii reformate, rezulta si din studiul Cartii Funciare Nr.71, partea B, foaia de proprietate la pozitia a 3-a este inregistrata ca pe baza contractului de schimb din 17 februarie 1915, aprobat de autoritatile superioare, se transcrie dreptul de proprietate asupra imobilelor de sub A+4 in favoarea comunitatii bisericesti reformate din Sfantu Gheorghe, totodata se intabuleaza proprietatea asupra imobilului de sub A+5 cu titlu de schimb in favoarea proprietarului de sub B1 (in proprietatea Colegiului Miko), deci schimbul s-a efectuat intre doua entitati juridice diferite cu patrimoniu diferit.
Incepand din perioada interbelica, implicarea bisericii nu se mai regaseste in documentele aflate in arhivele statului. Colegiul Miko primeste dispozitiile prin inspectorat de la Ministerul Invatamantului. (Incepand din 1 decembrie 1918 se stinge jurisdictia Imperiului Austro-Ungar, implicit pierde efectul si ordonanta nr.3193 din 22 martie 1858.)
Scoala este inspectata de inspectorii de resort din Ministerul Invatamantului si ministrul aproba sau respinge numirea profesorilor cum rezulta din adresa nr. 5477 /1939. (anexa 6 fond arhivistic 174, dosar 462)
Cu ocazia cutremurului din noiembrie 1940, imobilul a fost foarte grav avariat. Cheltuielile de consolidare au fost suportate de Ministerul Religiilor si Invatamantului in valoare de 150.000 pengo, iar 83.000 pengo de catre Colegiu din ,,economii si surse proprii’’(anexa 7-8, fond arhivistic 174 dosar 459). Iarasi, Biserica nu a contribuit cu nimic.
Ca atare, nationalizarea a avut loc pe baza decretelor 218 din 1960 si 712 din 1966, acte normative care nu se refera la bunuri bisericesti ci la bunuri obstesti.
Frauda comisa de Eparhia Reformata
La dobandirea proprietatii de drept de catre Eparhia Reformata din Ardeal a fost folosit extrasul de carte funciara 71 din Sfantu Gheorghe, cu numar de inregistrare 870 din 23 ianuarie 1990. La acest extras s-a adaugat o nota care nu se regaseste in cartea funciara, si anume: liceul a apartinut ,,Bisericii Reformate Secuiesti” institutie care de altfel n-a existat nici in trecut si nici in prezent (anexa 9). Prin aceasta nota s-a creat falsul, nota fiind falsa in integralitatea sa.
In anul 2002, Eparhia Reformata din Ardeal s-a adresat Comisiei speciale pentru restituirea unor bunuri ce au apartinut comunitatilor cetatenilor apartinand minoritatilor nationale si constituita pe baza prevederilor art.2 alin.4 din O.G.Nr.83 din 1993, obtinand nota de constatare cu Nr.58/14.05.2002. (anexa 10). Aceasta nota de constatare a fost eliberata in mod abuziv de o comisie deja desfiintata si fara competente, deoarece la data emiterii ei, prevederile art.2 alin 4 din O.U. Nr.83 din 1999 au fost abrogate si inlocuite cu art.2 alin.1-6 al O.U. Nr.94 din 29 iunie 2000 publicata in M.O. Nr. 308 din 04. iulie 2000 si aprobata prin Legea Nr.501 din 11 iulie 2002 si prevede ca “in scopul verificarii si indeplinirii conditiilor prevazute la art.1, se va constitui prin hotarare a Guvernului, in termen de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta o Comisie speciala de retrocedare” avand cu totul alta componenta si numar de membri.
In posesia acestor documente, Eparhia Reformata din Ardeal s-a adresat sub semnatura d-lui Pap Geza – episcop si dl.Marosan Tamas- consilier juridic, Judecatoriei Sfantu Gheorghe cu adresa Nr.2649 din 20 mai 2002 cu cererea ca pe baza notei de constatare imobilul Colegiului sa fie intabulat pe numele Eparhiei Reformate din Ardeal, ce s-a realizat in aceeasi zi. (anexele 11-12)
La data de 24 iulie 2002 s-a incheiat protocolul de predare-primire intre Consiliul Local al Municipiul Sfantu Gheorghe si Eparhia Reformata din Ardeal, fara prezenta reprezentantului Ministerului Educatiei si Invatamantului. (anexa 13)
Noul proprietar ilegitim al cladirii nu a respectat nici prevederile cuprinse la art.4 din O.U. Nr. 89 din 1999 in care interzice schimbarea destinatiei cladirii, cum s-a intamplat in acest caz. Parterul aripii vestice, sali de clase au fost transformate in spatii comerciale si date in chirie. Deci, astfel Eparhia Reformata din Ardeal a dobandit proprietatea de drept asupra unei cladiri de mare valoare, iar prin incasarea chiriilor de la comercianti cat si dupa salile de clase ocupate de Colegiul Miko platite din bugetul Consiliului Local, incaseaza sute de mii de RON pe an.
In anul 2002, Eparhia Reformata din Ardeal s-a adresat Comisiei speciale pentru restituirea unor bunuri ce au apartinut comunitatilor cetatenilor apartinand minoritatilor nationale si constituita pe baza prevederilor art.2 alin.4 din O.G.Nr.83 din 1993, obtinand nota de constatare cu Nr.58/14.05.2002. (anexa 10). Aceasta nota de constatare a fost eliberata in mod abuziv de o comisie deja desfiintata si fara competente, deoarece la data emiterii ei, prevederile art.2 alin 4 din O.U. Nr.83 din 1999 au fost abrogate si inlocuite cu art.2 alin.1-6 al O.U. Nr.94 din 29 iunie 2000 publicata in M.O. Nr. 308 din 04. iulie 2000 si aprobata prin Legea Nr.501 din 11 iulie 2002 si prevede ca “in scopul verificarii si indeplinirii conditiilor prevazute la art.1, se va constitui prin hotarare a Guvernului, in termen de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta o Comisie speciala de retrocedare” avand cu totul alta componenta si numar de membri.
In posesia acestor documente, Eparhia Reformata din Ardeal s-a adresat sub semnatura d-lui Pap Geza – episcop si dl.Marosan Tamas- consilier juridic, Judecatoriei Sfantu Gheorghe cu adresa Nr.2649 din 20 mai 2002 cu cererea ca pe baza notei de constatare imobilul Colegiului sa fie intabulat pe numele Eparhiei Reformate din Ardeal, ce s-a realizat in aceeasi zi. (anexele 11-12)
La data de 24 iulie 2002 s-a incheiat protocolul de predare-primire intre Consiliul Local al Municipiul Sfantu Gheorghe si Eparhia Reformata din Ardeal, fara prezenta reprezentantului Ministerului Educatiei si Invatamantului. (anexa 13)
Noul proprietar ilegitim al cladirii nu a respectat nici prevederile cuprinse la art.4 din O.U. Nr. 89 din 1999 in care interzice schimbarea destinatiei cladirii, cum s-a intamplat in acest caz. Parterul aripii vestice, sali de clase au fost transformate in spatii comerciale si date in chirie. Deci, astfel Eparhia Reformata din Ardeal a dobandit proprietatea de drept asupra unei cladiri de mare valoare, iar prin incasarea chiriilor de la comercianti cat si dupa salile de clase ocupate de Colegiul Miko platite din bugetul Consiliului Local, incaseaza sute de mii de RON pe an.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
